Menu


SCURT ISTORIC B 307 IM

     Prima menţionare a infanteriştilor marini apare în anii 1886-1888 care făceau parte din echipajul crucişătorului „ELISABETA”.

     La 24 ianuarie 1917, se înfiinţa Batalionul de Debarcare din efectivele terestre ale marinei, cu misiunea de a apăra regiunea Chiliei Vechi. În Ordinea de bătaie a Marinei Militare Romane din ianuarie 1917, apare ulterior o nouă structură - Corpul Infanteriştilor Marinei, ce avea ca zonă geografică de responsabilitate Delta Dunării şi litoralul maritim având în compunere Batalionul de Debarcare şi Grupul Companiilor de Marş.

     După formarea statului naţional unitar român la 1 Decembrie 1918, transformările produse în viaţa economică, militară şi politică, s-au reflectat şi în planul militar. Având în vedere importanţa şi complexitatea apărării litoralului şi malurilor fluviului, încă din 1920 au fost luate primele măsuri organizatorice de constituire a unor unităţi şi subunităţi destinate acestui scop. Astfel, la 11 martie 1920 , sunt înfiinţate Apărarea Fixă Maritimă şi Apărarea Fixă Fluvială, subordonate direct Comandamentului Marinei Regale. În cadrul acestor structuri, erau organizate subunităţi de apărare sub apă, de infanterie-observare, transmisiuni şi pionieri, dislocate în posturile de observare (supraveghere), de-a lungul litoralului şi fluviului, întărite cu artilerie de calibru 101, 120 şi 152 mm.

     În timpul stării de criză de la începutul celui de-al doilea război mondial, la 1 aprilie 1940 , prin Înaltul Decret Regal nr. 635, pentru apărarea litoralului, pe lângă Regimentul de Geniu Marină şi Divizionul de Artilerie de Coastă, se constituie Batalionul de Infanterie Marină - prima unitate de acest fel din Armata Română. Cu un efectiv de 48 de ofiţeri, 55 subofiţeri şi 2250 gradaţi şi soldaţi, acesta avea atât misiuni de observare, supraveghere, apărare la litoral precum şi misiuni specifice acestui gen de armă-debarcarea sau apărarea porturilor, prin companiile de debarcare.

     La 1 mai 1941, prin Înaltul Decret Regal nr. 1527, Batalionul de Infanterie Marină se transformă în Regiment de Infanterie Marină cu comandamentul la Brăila; Regimentul de Infanterie Marină includea un efectiv de 159 ofiţeri, 198 subofiţeri şi 3653 soldaţi.

     În perioada 1941-1944, Regimentul de Infanterie Marină suferă mai multe restructurări succesive, determinate de evenimentele politice şi militare prin reintegrarea Basarabiei la patria mamă şi intrarea României în război.

     Începând cu anul 1945, intervenţia Comisiei Aliate de Control din ROMÂNIA a determinat diminuarea infanteriei marine la 1000 de militari.

     În 1948 se transformă în Grup de Infanterie Marină, iar în 1958 este desfiinţat, la cererea consilierilor sovietici din Ministerul Forţelor Armate.

     La 29 noiembrie 1971 este înfiinţat Batalionul 307 Infanterie Marină prin desfiinţarea unui batalion de infanterie din cadrul Regimentului 56 Infanterie de la BRĂILA, în subordinea Comandamentului Marinei Militare. Prima garnizoană de dislocare a Batalionului 307 Infanterie Marină a fost în localitatea, 2 MAI, judeţul CONSTANŢA. Din această raţiune, aceeaşi dată a devenit şi Ziua Infanteriei Marine în ROMÂNIA.

     Ca urmare a avantajelor privind misiunile, capabilităţile şi poziţia, oferite de Delta DUNĂRII şi Complexul Lagunar RAZELM-SINOE, în 1973, Batalionul 307 Infanterie Marină este redislocat la BABADAG, judeţul TULCEA, într-o zonă extrem de propice desfăşurării instrucţiei specifice, dislocării în zona de responsabilitate şi executării misiunilor tactice încredinţate.

     Prin Decretul Prezidenţial nr. 176 din 27 mai 1996, Batalionului 307 Infanterie Marină îi este acordat Drapelul de Luptă.

     Din 01 noiembrie 2015, Batalionul 307 Infanterie Marină, este subordonat Comandamentului Flotilei Fluviale şi reprezintă o puternică forţă fluvială şi terestră.