Menu


ISTORIC

Distrugătorul Mărăşeşti

Asul de treflă al Marinei Regale Române

    În anul 1914 au fost comandate în Italia, şantierului Pattison din Neapole, 4 contratorpiloare, iar şantierului Fiat din Spezzia, un submarin. Datorită izbucnirii primului război mondial, au fost construite doar două contratorpiloare, cu denumirea de Nubio şi Sparviero, dar nu au fost livrate conform contractului, fiind folosite în anii conflagraţiei de marina italiană, în acţiunile de luptă împotriva flotei austro-ungare.
    În şedinţa din 17 noiembrie 1919, luând în discuţie raportul generalul Răşcanu, ministrul de război, guvernul condus de generalul Arthur Văitoianu a autorizat Ministerul de Război să continue tratativele cu guvernul Italiei, în vederea achiziţionării navelor comandate înainte de război şi pe care le folosiseră deja italienii.
    La 1 iulie 1920 aceste două nave au sosit la Constanţa şi au primit numele Mărăşeşti (ex.Nibbio) şi Mărăşti (ex Sparviero), cunoscute după această dată ca nave tip distrugător din clasa Aquila.
    Pentru început, cei care deserveau partea electromecanică erau ofiţeri italieni.
    Cele două distrugătoare aveau următoarele caracteristici:
- deplasament 1700 t
- pescaj 3,50 m
- lungime maximă 94,36 m
- lăţime 9,47 m
- viteză 35 Nd
- puterea maşinii 45.000 CP
- autonomie 1700Mm/15Nd; 300Mm/35Nd
- efectiv 139 membri
- armament:
         - 3 tunuri de 152 mm Armstrong Md.1899 (înlocuite în 1926 cu tunuri de 120mm)
        - 4 tunuri 76 mm Armstrong
        - 2 mitraliere de 13,2 mm
        - 2 grupuri lanstorpile binate de 450 mm

    Prin Decretul Regal nr. 2156 bis, publicat în Monitorul Oficial nr. 60 din 18 iunie 1920, începând cu 1 iulie 1920 cele două nave au fost organizate într-un divizion intitulat Diviziunea Contratorpiloarelor, sub comanda comandorului Pantazzi I.Vasile şi subordonat Diviziei de Mare. Începând cu data de 1 iulie 1931 a format împreună cu distrugătoarele Regele Ferdinand, Regina Maria şi Mărăşti Escadrila de Distrugătoare, la comanda căreia se afla comandorul Schmidt S. Victor.
    În anii următori intrării în serviciu au fost aduse unele modificări armamentului iniţial al distrugătoarelor. Astfel, în 1926, tunurile de 152 mm au fost înlocuite cu tunuri de 120 mm în turele binate. În anul următor, au fost instalate pe distrugătoare aparate de tir centralizate, iar în anul 1935 aceste nave au fost dotate cu tunuri navale şi antiaeriene tip Rheinmetall de 37 mm şi cu mitraliere tip Hotchiss de 13,2 mm. După efectuarea în 1939, în şantierul naval Galaţi, a unor reparaţii generale, distrugătoarele de tip M au fost dotate şi cu tunuri antiaeriene de fabricaţie germană tip S.K.C. cu calibru de 37 mm.
    La intrarea României în al Doilea Război Mondial se aflau în stare de operativitate numai distrugătoarele Regina Maria şi Mărăşeşti. Aceste nave participă în ziua de 26 iunie 1941, împreună cu alte forţe ale Marinei Regale, la lupta navală din zona Tuzla împotriva a două nave militare sovietice, crucişătoarele Moscova şi Harkov cu un deplasament de 5.900 t fiecare. Focul artileriei distrugătoarelor româneşti precum şi al bateriei germane Tirpitz au obligat navele sovietice să schimbe de drum şi să ajungă în situaţia de a intra în câmpul de mine plasat de marinarii militari români. Drept urmare crucişătorul Moscova s-a scufundat iar Harkov avariat, s-a retras.
    În al Doilea Război Mondial navele din cadrul Escadrilei de Distrugătoare erau considerate careul de aşi al Marinei Regale, având inscripţionate pe bordaj: Mărăşeşti – asul de treflă, Mărăşti – asul de caro, Regele Ferdinand – asul de cupă şi Regina Maria – asul de pică. Misiunile acestor nave au constat în asigurarea transporturilor de trupe şi materiale, în protecţia navelor care executau minări în zonele de litoral ale ţării noastre dar şi în zone ale teatrului de operaţiuni din nordul Mării Negre, în apărarea litoralului românesc.

Un moment important l-a constituit acţiunea de evacuare a forţelor române din Crimeea în aprilie - mai 1944. Acţiunea s-a desfăşurat atât prin convoierea navelor cât şi prin luarea la bord a unor efective ale trupelor române şi a constituit cea mai amplă operaţiune navală din Marea Neagră.
    În ziua de 29 august 1944 comandantul Forţei Navale Maritime şi al teritoriului Dobrogea, contraamiralul Macellariu Horia a primit un ultimatum din partea comandantului Forţelor Navale Sovietice din Marea Neagră, amiralul Oktiabriski, ultimatum în care se cerea ca toată flota românească de război şi auxiliară să fie predată Comandamentului Maritim Sovietic. După consultări cu Statul Major al Marinei şi cu Marele Stat Major al Armatei, contraamiralul Macellariu transmite amiralului sovietic hotărârea autorităţilor militare române de acceptare a colaborării, nu a predării.
    La 30 august 1944 la orele 2.40, în portul Constanţa au intrat primele unităţi navale sovietice. La bordul distrugătoarelor şi a altor nave militare aflate în portul Constanţa, au pătruns în ziua de 5 septembrie ofiţeri şi soldaţi sovietici înarmaţi care au debarcat echipajele române, ofiţerii şi maiştrii fiind internaţi în clădirea Gării Maritime din port.
    Cele patru distrugătoare, împreună cu alte nave ale Marinei Regale, având la bord echipaj sovietic au părăsit portul Constanţa în ziua de 12 octombrie 1944, la orele 16.00.
    În flota sovietică distrugătorul Mărăşeşti a fost încadrat în categoria distrugătoarelor de tip uşor, în timp ce distrugătorul Mărăşti a intrat în clasa de distrugătoare tip rapid.
    La 4 octombrie 1945, prin Ordinul circular nr.6255 al ministrului Secretar de Stat pentru marină - amiral Petre Bărbuneanu – s-a făcut cunoscut personalului de marină că: „Guvernul sovietic a consimţit să transmită guvernului român navele captură de război, astfel: 2 distrugătoare (Mărăşti şi Mărăşeşti), 2 canoniere, 2 torpilore, 1 submarin, 6 vedete rapide, 3 vedete de pază, 2 vase hidrografice. Aceste nave vor forma nucleul marinei noastre de război viitoare.” Solemnitatea restituirii de către URSS a navelor româneşti a avut loc la Galaţi, pe 12 octombrie 1945. Navele Mărăşti şi Mărăşeşti au format Secţia Distrugătoare în cadrul Grupării Navelor de Mare, unitate subordonată Comandamentului Apărării Litoralului Maritim din cadrul Comandamentului Marinei Regale. Distrugătoarele au intrat în reparaţii, la fel ca şi celelalte nave maritime restituite de guvernul sovietic.
    În structura organizatorică a Marinei Militare din octombrie 1948, cele două distrugătoare (D1- Mărăşti şi D2 - Mărăşeşti) formau secţia de distrugătoare subordonată Forţei Maritime, mare unitate din compunerea Comandamentului Marinei.
    La 11 mai 1951, prin ordinul M.St.M nr. 00316 s-a realizat o nouă organizare a comandamentelor, unităţilor şi formaţiunilor Marinei Militare, prin care era constituit Divizionul de Distrugătoare format la început din navele Mărăşti şi Mărăşeşti, iar de la 24 iunie 1951 s-au alăturat şi distrugătoarele tip R – Regele Ferdinand şi Regina Maria - restituite de guvernul sovietic.
    În anul 1952, printr-o nouă organizare a Marinei Militare, a fost înfiinţat Divizionul 418 Distrugătoare, având în compunere cele 4 nave sub numele tactic D11 - Mărăşti, D12 - Mărăşeşti, D21 – Regele Ferdinand, D22 – Regina Maria, dislocate în portul Constanţa.
Activitatea la bordul distrugătoarelor s-a desfăşurat până în anul 1961 când în aprilie a început acţiunea de tăiere a acestora şi a altor nave ale Marinei Militare Române.

Comandanţi ai distrugătorului Mărăşeşti:

Nr.
crt.
Grd. Nume şi prenume Data numirii Data numirii în altă funcţie
1. Cdor Vasilescu V. Matei 1 iulie 1920 15 aprilie 1921
2. Cdor Isbăşescu B. Ioan 20 martie 1926 17 august 1926
3. Cpt.cdor Koslinsky Em. Gheorghe 15 iulie 1926 1 octombrie 1926
4. Cdor Passerar N. Urban 1 aprilie1927 1 aprilie 1929
5. Cpt.cdor Gheorghiu A. Alexandru 1 aprilie 1928 1 aprilie 1931
6. Cpt.cdor Constantinescu D. Gheorghe 1 august 1929 1 aprilie 1931
7. Cdor Schmidt S. Victor 1 aprilie 1931 1 iulie 1931
8. Cpt.cdor Popovici N. Grigore 1 iulie 1931 4 mai 1932
9. Cpt.cdor Ioan S. Tănase 18 decembrie 1933 1 aprilie 1935
10. Cpt.cdor Petre P. Vasile 1 octombrie 1934 1 octombrie 1935
11. Lt. cdor Bardescu A. Nicolae 1 octombrie 1935 1 aprilie 1936
12. Cpt.cdor Cristescu I. Nicolae 1 octombrie 1939
13. Cpt.cdor Pelimon R.Aurel 1 aprilie 1941 6 noiembrie 1941
14. Cpt.cdor Niculescu I. Constantin 1 octombrie 1942 1 octombrie 1943
15. Cpt.cdor Dumbravă C. Alexandru 1 octombrie 1943 5 septembrie 1944
16. Lt.cdor Trandafirescu C. Eugen 5 septembrie 1944 1 octombrie 1944
17. Cpt.cdor Budescu R. Radu 1 octombrie 1945 10 noiembrie 1945
18. Lt.cdor Ignat V. Ştefan 31 august 1946 4 decembrie 1946
19. Comănescu J. Dumitru 15 mai 1947 20 august 1947
20. Cpt.cdor Prejbeanu L. Iulian 1 iulie 1948 15 decembrie 1948
21. C.R.II Ionescu C. Ionel 9 martie 1950 21 iunie 1951

    Fregata Mărăşeşti


    Nava a fost construită în şantierul naval Mangalia, după un proiect românesc, între 1 martie 1978 şi 2 august 1985 şi este cea mai mare navă de război construită vreodată în România.
    În baza ordinului ministrului Apărării Naţionale nr. PR 003513 din 13.12.1982 a fost înfiinţată U.M. 02155.
    La data de 2 august 1985, în prezenţa preşedintelui României Nicolae Ceauşeşcu, nava a fost lansată la apă, fiind încadrată ca şi crucişător uşor port-elicopter şi a primit numele de Muntenia.
    În baza ordinului Marelui Stat Major nr. S/B3/1045 din 02.05.1990 s-a schimbat denumirea şi clasa navei, devenind distrugătorul Timişoara.
    În baza ordinului Marelui Stat Major nr. B3/2203 din 27.08.1990 a avut loc schimbarea denumirii navei din Timişoara în Mărăşeşti, nume atribuit în amintirea distrugătorului Mărăşeşti din cadrul Escadrilei de Distrugătoare a Marinei Regale Române.
    De la 1 aprilie 2001, în baza Dispoziţiei Şefului SMG cu nr. SG3/584/28.02.2001 nava este încadrată în clasa fregate.
    Comandanţii navei Mărăşeşti:

Gradul Nume şi prenume Perioada
Căpitan Rg.I URDĂREANU Constantin 1982-1985
Căpitan Rg.I MANOLE Vasile 1985-1988
Căpitan Rg.I ALEXANDRU Ion 1988-1992
Comandor TIRON Alexandru 1992-1995
Comandor PREDA Dumitru 1995-2003
Comandor TĂTARU Costel 2003-2005
Comandor IORDACHE Adrian 2005-2008
Comandor GÎDIUŢĂ Victor 2008-2010
Cpt. Comandor COJOCARU Cornel Eugen 2010

    Prin Nota Documentară a Serviciului Istoric al Armatei cu nr. A 3471 din 15 iulie 2010, fregata Mărăşeşti este recunoscută ca şi continuatoare a tradiţiilor distrugătorului Mărăşeşti, intrat în serviciu la 01.07.1920 (ziua navei).