Menu

ISTORIC
Diviziunea Contratorpiloarelor/Escadrila de Distrugătoare

    Prin Înaltul Decret Regal nr. 2256 bis din 15.05.1920, sub comanda comandorului Pantazzi I.Vasile a fost înfiinţată Diviziunea Contratorpiloarelor.
Unitatea avea în componenţă contratorpiloarele Mărăşti şi Mărăşeşti, care fuseseră comandate în anul 1914 şantierului Pattison din Neapole, Italia, dar care, datorită izbucnirii Primului Război Mondial au fost folosite de marina italiană în acţiunile de luptă împotriva flotei austro-ungare, sub numele de Sparviero (Mărăşti) şi Nibbio (Mărăşeşti). La 1 iulie 1920 aceste două nave au sosit la Constanţa şi au fost încadrate ca distrugătoare clasa Aquila în subordinea Diviziei de Mare.
    La 1 aprilie 1927 unitatea îşi schimbă denumirea în Grupul Distrugătoarelor.
    Începând cu 7 septembrie 1930, în conformitate cu Ordinului de Zi nr. 35 al Comandamentului Marinei, în compunerea unităţii intră şi distrugătoarele Regele Ferdinand şi Regina Maria, comandate în 1926 Şantierelor italiene CTT&Pattison şi construite în perioada 1927 – 1930.


La 1 iulie 1931, sub comanda comandorului Schmidt S. Victor, Grupul de Distrugătoare se transformă în Escadra de Distrugătoare, iar la 1 aprilie 1933 îşi schimbă din nou denumirea devenind Escadrila de Distrugătoare.
În timpul celui de al Doilea Război Mondial Escadrila de Distrugătoare era cunoscută drept careul de aşi al Marinei Regale, având inscripţionate pe bordaj Regele Ferdinand – asul de cupă, Regina Maria – asul de pică, Mărăşeşti – asul de treflă şi Mărăşti – asul de caro. Misiunile acestor nave au constat în apărarea litoralului românesc, în asigurarea protecţiei transporturilor de trupe şi materiale, în protecţia navelor care executau minări în zonele de litoral ale ţării noastre dar şi în zone ale teatrului de operaţiuni din Nordul Mării Negre.
La 1 decembrie 1941 distrugătorul Regina Maria a lovit un submarin inamic în zona Şabla, distrugătoarele Regina Maria şi Mărăşeşti au particiat în ziua de 26 iunie 1941 la lupta navală din zona Tuzla împotriva crucişătoarelor sovietice Moscova şi Harkov, reuşind să-l scufunde pe primul şi să-l avarieze pe al doilea, iar la 17 decembrie 1941 distrugătorul Regele Ferdinand a scufundat un submarin inamic în zona Burgas.
Escadrila de Distrugătoare îşi aduce o contribuţie importantă în cea mai mare operaţiune navală din Marea Neagră - evacuarea forţelor române din Crimeea în perioada 5 aprilie – 14 mai 1944. Acţiunea s-a desfăşurat atât prin convoierea navelor cât şi prin luarea la bord a unor trupe. Misiunile Escadrilei de Distrugătoare în perioada 22 iunie 1941 – 23 august 1944 pot fi sintetizate astfel: 71 misiuni, 1840 ore de marş, 22.771 Mm parcurse.


Evenimentele de la 23 august 1944 găsesc Escadrila de Distrugătoare în portul Constanţa. În ziua de 25 august 1944, după al doilea ultimatum dat trupelor germane, comandantul forţei germane, viceamiralul Brinkmann ordonă retragerea navelor din portul Constanţa fără a provoca distrugeri. În ziua de 29 august comandantul Forţei Navale Maritime şi al teritoriului Dobrogea, contraamiralul Macellariu Horia primeşte un ultimatum din partea comandantului Forţelor Navale Sovietice din Marea Neagră, amiralul Oktiabriski. Prima cerere a notei ultimative avea următorul conţinut: „Toată Flota românească de război şi auxiliară să fie mutată la Sulina şi predată Comandamentului Maritim Sovietic”. După consultări cu Statul Major al Marinei şi cu Marele Stat Major al Armatei, contraamiralul Macellariu transmite amiralului sovietic hotărârea autorităţilor militare române de a colabora, nu de a se preda.
    La 30 august 1944 în portul Constanţa intră primele unităţi navale sovietice. La bordul navelor militare pătrund în ziua de 5 septembrie militari sovietici înarmaţi care debarcă echipajele române, ofiţerii şi maiştrii fiind internaţi în clădirea Gării Maritime. Comandantul Escadrilei de Distrugătoare cpt.cdor Dumbravă Alexandru s-a sinucis, iar ofiţerul de gardă, cpt. Tudor Nicolae, a fost rănit prin împunsături de baionetă. Acest incident a avut loc la bordul navei comandant NMS Regina Maria. Cele patru distrugătoare, împreună cu alte nave ale Marinei Regale, având la bord echipaj sovietic, părăsesc portul Constanţa în ziua de 12 octombrie 1944, intrând în compunerea flotei sovietice dislocată în porturile din Marea Neagră.
    La 4 octombrie 1945, prin Ordinul circular nr. 6255 al ministrului Secretar de Stat pentru Marină – amiralul Petre Bărbuneanu – se face cunoscut personalului din Marină că: „Guvernul sovietic a consimţit să transmită guvernului român navele captură de război, astfel: 2 distrugătoare (Mărăşti şi Mărăşeşti), 2 canoniere, 2 torpilore, 1 submarin, 6 vedete rapide, 3 vedete de pază, 2 vase hidrografice. Aceste nave vor forma nucleul marinei noastre de război viitoare.” Solemnitatea restituirii de către URSS a navelor româneşti a avut loc la Galaţi, pe 12 octombrie 1945. Navele Mărăşti şi Mărăşeşti au format Secţia Distrugătoare în cadrul Grupării Navelor de Mare. Distrugătoarele au intrat în reparaţii, la fel ca şi celelalte nave maritime restituite de guvernul sovietic.
    La 11 mai 1951, prin ordinul M.St.M nr. 00316 s-a realizat o nouă organizare a comandamentelor, unităţilor şi formaţiunilor Marinei Militare. A fost constituit Divizionul de Distrugătoare format la început din două nave, iar din iunie 1951, când guvernul sovietic a restituit României o parte din navele luate la 5 septembrie 1944, în compunerea divizionului au intrat şi distrugătoarele tip R – Regele Ferdinand şi Regina Maria.
    În anul 1952, printr-o nouă organizare a Marinei Militare, a fost înfiinţat Divizionul 418 Distrugătoare, având în compunere cele 4 nave sub numele tactic D11 - Mărăşti, D12 - Mărăşeşti, D21 – Regele Ferdinand, D22 – Regina Maria, dislocate în portul Constanţa.
    Activitatea la bordul distrugătoarelor s-a desfăşurat până în aprilie 1961 când a început acţiunea de tăiere a acestora şi a altor nave ale Marinei Militare Române.

Comandanţi ai unităţilor de distrugătoare:

Nr.
crt.
Grd. Nume şi prenume Data numirii Data numirii în altă funcţie Observaţii
1. Cdor Pantazzi I. Vasile 1.07.1920 15.04.1921 Divizia Contratorpiloarelor
2. Cdor Passerar N. Urban 1.04.1927 1.04.1929 Grupul Distrugătoarelor
3. Cdor Roşca I. Eugeniu 19.05.1929 1.04.1931 Grupul Distrugătoarelor
4. Cdor Schmidt S. Victor 1.04.1931 1.07.1931 Grupul Distrugătoarelor
  Cdor Schmidt S. Victor 1.07.1931 4.05.1932 Escadrila de Distrugătoare
5. Cdor Koslinsky Em. Gheorghe 1.04.1933 1.04.1935 Escadrila de Distrugătoare
6. Cpt.cdor Eisenbeisser I.Camilo 1.04.1934 1.10.1936 Grup nave dezarmate
7. Cdor Dumitrescu Şt. Gheorghe 1.10.1937 1.11.1938 Escadrila de Distrugătoare
8. Cdor Pantelli Gh. Gheorghe 1.04.1939 1.04.1941 Escadrila de Distrugătoare
9. Cdor Roman G. I. August 1.04.1941 29.12.1941 Escadrila de Distrugătoare
10. Cdor Măcellariu N. Horia 20.01.1942 12.04.1943 Escadrila de Distrugătoare
11. Cdor Bardescu A. Nicolae 1.04.1943 1.04.1944 Escadrila de Distrugătoare
12. Cdor Cristescu I. Nicolae 1.04.1944 8.04.1944 Escadrila de Distrugătoare
13. Cpt.cdor Reţeanu D. Eugeniu 1.10.1945 27.10.1945 Escadrila de Distrugătoare
14. Cpt.cdor Lungu C. Corneliu 26.10.1945 10.11.1945 Escadrila de Distrugătoare
15. Cpt.cdor Budescu R. Radu 10.11.1945 2.11.1946 Grupare nave mare
16. Cdor Sandu T. Constantin 26.05.1947 25.08.1947 Cdt. Grup nave în reparaţie
17. Cpt. cdor Agarici Gr. Dumitru 1.09.1947 6.02.1948 Grupare nave mare
18. C.R. II Milu Nicolae 1952 1953 Divizionul 418 Distrugătoare

Flotila 56 Fregate
 Flotila 56 Fregate, este o mare unitate de nivel tactic subordonată Comandamentului Flotei, având în compunere un comandament de flotilă de nivel brigadă, cu următoarele forţe în subordine:
 •   Fregata Regele Ferdinand
 •  Fregata Regina Maria
 •  Fregata Mărăşeşti
 •  Nava Şcoală de Suport Logistic pentru Fregate Constanţa
 •  Grupul de Elicoptere

 Flotila 56 Fregate a fost înfiinţată în conformitate cu Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. M.S.28 din 20.02.2006, Dispoziţia Şefului SMG cu nr. B5/S/451 din 27.02.2006 şi Dispoziţia Şefului SMFN cu nr. A/S 1278 din 04.04.2006 privind intrarea în funcţiune a Comandamentului Flotilei 56 Fregate începând cu data de 1 mai 2006.
 Această decizie a avut ca principale obiective:
 •  creşterea gradului de interoperabilitate cu forţele terestre şi aeriene naţionale, cât şi cu cele aparţinând forţelor aliate;
 •  conducerea unitară a fregatelor intrate în compunerea Forţelor Navale Române.

Comandanţii Flotilei 56 Fregate
 Cel căruia i-a revenit dificila sarcină de a coordona înfiinţarea acestei unităţi de elită a fost comandorul dr. Aurel POPA. În perioada 1 mai 2006 – 01 decembrie 2006 a reuşit să integreze cele două fregate sosite din Marea Britanie în sistemul Forţelor Navale Române, alături de fregata Mărăşeşti şi Nava Şcoală de Suport Logistic pentru Fregate Constanţa.

 Din decembrie 2006 misiunea conducerii Flotilei 56 Fregate i-a revenit comandorului Alexandru MÎRŞU, sub a cărui coordonare s-a realizat atingerea nivelului de interoperabilitate a fregatelor cu structurile similare NATO, la standardele acestora. De asemenea s-a realizat integrarea Grupului de

 Începând cu 26 februarie 2009 ştafeta a fost preluată de comandorul dr. Sorin LEARSCHI, cel care a fost comandantul care a adus în ţară cele două fregate tip 22 şi a comandat prima navă participantă la Operaţia NATO (art.5) Active Endeavour.

 În conformitate cu Nota Documentară a Serviciului Istoric al Armatei cu nr. A 3471 din 15 iulie 2010, Flotila 56 Fregate este recunoscută ca şi continuatoare a tradiţiilor Diviziunii Contratorpiloarelor/ Escadrilei de Distrugătoare din cadrul Diviziei de Mare din anii 1920 – 1961, înfiinţată la 15.05.1920 (ziua unităţii).