ISTORICUL BAZEI LOGISTICE NAVALE

     La data de 01 august 1864, din inițiativa locotenent-colonelului de marină Constantin PETRESCU a fost înființată prima structură a Arsenalului Marinei la Brăila, în locul numit “Pescăria veche“ unde a fost amenajat un mic atelier pentru repararea navelor, care a constituit embrionul Arsenalului Marinei de mai târziu.
     În anul 1868 a fost mutat, odată cu Comandamentul Corpului Flotilei, la Galați, unde se aflau vopsitoria, baia și atelierele de bărci, o mașină cu aburi și căldare ca centrală de energie și un atelier de ajustaj, forje și lemnărie.
La 27 august 1879, Atelierele Flotilei s-au constituit într-un singur stabiliment sub numele de Arsenalul Flotilei, cu o organizare similară Arsenalului Armatei.
     Conform Legii de organizare a Flotilei din 9 iunie 1886, Arsenalul Flotilei cuprindea depozitele de materiale pentru amararea navelor, depozitele de combustibili, depozitele de materiale explozibile și atelierele pentru reparația navelor. În anul 1898 a fost editat Regulamentul Serviciului Arsenalului Flotilei.
     Conform Instrucțiunilor Ministeriale relative la punerea în aplicare a I.D.R nr. 1795 cuprinzând repartizarea unităților Marinei Militare, Arsenalul Marinei cuprindea un director al Arsenalului, cu personalul ajutător necesar, Șantierul Naval pentru construcția și reparația bastimentelor, Depozitele generale de materiale de întreținere pentru mersul navelor și Vasele în rezervă sau reparații generale. Conform art.13, Arsenalul Marinei constituia un corp aparte, însărcinat cu reparația și construcția bastimentelor, aprovizionarea materialelor generale de întreținere pentru funcționarea navelor, păstrarea și întreținerea navelor în rezervă, precum și amararea navelor auxiliare în serviciul Marinei Române.
     În baza ordinelor nr. 1520 din 13 ianuarie 1916 și nr. 1953 din 15 februarie 1916 ale Comandamentului Marinei, Arsenalul Marinei a executat lucrări de modernizare a monitoarelor.
     În perioada 1036-1940, Arsenalul Marinei s-a subordonat Direcției Stabilimentelor Industriale ale Aviației și Marinei din cadrul Ministerului Aerului și Marinei. În anul 1940 a revenit în subordinea Marinei regale Române.
     În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Arsenalul a deservit navele maritime și fluviale. Din cauza aproprierii frontului de Galați, în luna mai 1944 a fost evacuat la Izlaz-Romanați, unde nu a putut utiliza decât 60% din capacitatea normală de lucru. Revenirea la Galați s-a făcut între 15-31 octombrie 1944.
     În perioada postbelică, Arsenalul Marinei și-a continuat activitatea specifică, executând lucrări de construcții și reparații la navele Marinei Militare și onorând și comenzi din străinătate.
     Începând cu anul 1958, Forțele Maritime Militare au trecut la o nouă organizare în conformitate cu Directiva și cadrul de pace al Forțelor Maritime Militare din același an.
     În anul 1959 grupul industrial militaro-civil din care făcea parte și Arsenalul Marinei s-a desființat, structurile componente trecând în mare parte în subordinea Ministerului Industriei, Petrolului și Chimiei.
     La 1 aprilie 1960, a fost înființat Portul Militar nr.12 Mangalia având în compunere și Șantierul Naval, Detașamentul 301 Muniții, Detașamentul 310 Întreținere Port, Tehnici cu cazarmarea și Detașamentul 147 Nave auxiliare.
     Pe data de 1 aprilie 1962, a fost înființată Divizia 42 Maritimă conform Ordinului Marelui Stat Major nr. C.L.0064 din 28.03.1962, care avea în subordine și Portul Militar, compus din: Baza de Litoral 321, Baza 349 Autotransport, Detașamentul 310 Întreținere Port, Detașamentul 327 Asigurare Tehnico-Materială, Atelierul 351 Reparații Armament, Atelierul 341 Revizii și Reparații nave, Depozitul 305 Carburanți Lubrefianți și Sectorul Construcții și Întreținere Portuară.
     Începând cu data de 1 aprilie 1962 a fost înființată Baza de Litoral 325 Tulcea. Principala sa misiune a fost de aprovizionare, asigurare tehnico-materială și financiară a unităților subordonate Brigăzii 24 Fluviale. La data 1 iulie 1964 unitatea și-a schimbat denumirea în Batalionul 325 Deservire Nave iar la data de 1 iunie 1980 în Batalionul 325 Aprovizionare. La 30 mai 1995, unitatea s-a transformat în Baza 325 Logistică și a intrat în subordinea Comandamentului Flotilei Fluviale.
     La 20 mai 1980 a fost înființat Batalionul 329 Aprovizionare Brăila, subordonat Comandamentului Brigăzii 24 Fluviale. Începând cu data de 1 ianuarie 1982, Secția 338 Reparații Tehnică de Luptă și Secția Reparații Aparatură de Navigație au format Baza 338 Reparații Tehnică de Luptă Navală Constanța, subordonată Comandamentului Marinei Militare.
     La data de 30 martie 1983 au fost înființate Baza 330 Reparații și Aprovizionare, subordonată Comandamentului Diviziei 42 Maritime și Baza 335 Reparații și Aprovizionare, subordonată Comandamentului Brigăzii 29 Vedete Mangalia.
Prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. MS 145 din 23 aprilie 2002 s-a aprobat înființarea Comandamentului Bazei 1 Maritime și Comandamentului Bazei 2 Fluviale, subordonate Statului Major al Forțelor Navale.
     Baza 1 Maritimă Constanța a fost înființată la data de 1 august 2002, prin Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare al Țării nr. 27 din 25 aprilie 2002.
     În baza Ordinului Ministrului Apărării Naționale nr. MS 179 din 14 decembrie 2004, la data de 1 mai 2005, Comandamentul Bazei 1 Maritime s-a transformat în Comandamentul Bazei Navale luând în subordine și structurile logistice din zona fluvială.
     Prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. MS 45 din 14 aprilie 2010, începând cu data de 1 iunie 2010 Baza Navală s-a transformat în Baza Logistică Navală, având în compunere Comandamentul Bazei Logistice Navale, Centrul 338 Mentenanță Tehnică Navală, Divizionul de Nave Speciale, patru secții logistice (Constanța, Mangalia, Brăila și Tulcea), trei depozite mixte și două sectoare mixte de depozitare.

     Notă: Istoric întocmit în extras din Documentarul întocmit de Serviciul Istoric al Armatei