Menu
Statul Major al Forţelor Navale
22 noiembrie 2016
Persoană de contact: Lt.col. Corneliu Pavel
Telefon: 0744.359.518
Comunicat nr. 97
COMANDORUL CĂTUNEANU – PERSONALITATE MARCANTĂ A HIDROGRAFIEI ROMÂNEŞTI

Direcţia Hidrografică Maritimă organizează miercuri, 23 noiembrie, simpozionul cu tema „Viaţa şi personalitatea comandorului Alexandru Cătuneanu”, pentru a marca un veac de la trecerea în nefiinţă a celui care a pus bazele Hidrografiei în România şi a realizat prima hartă românească a Coastei României de la Marea Neagră, lucrare premiată cu medalia de aur la Expoziţia Universală de la Paris, din anul 1900.
Simpozionul deschide o serie de manifestări, care au ca scop restaurarea memoriei personalităţii comandorului Alexandru Cătuneanu, acestea urmând să se incheie cu dezvelirea unei plăci comemorative în Gara din Comuna Ciurea, judeţul Iaşi, locul une s-a petrecut cea mai mare catastrofă feroviară din România, la data de 31 decembrie 2016, tragedie în care comandorul Cătuneanu şi-a găsit sfârşitul.

***

Cel al cărui nume, de mai bine de un veac, i-a fost atribuit Hărţii coastei româneşti a Mării Negre, comandorul Alexandru Cătuneanu, s-a născut la Bucureşti, în ziua de 17 octombrie 1862, în familia Sidoniei şi a lui Constantin Cătuneanu.
La terminarea studiilor liceale (1881), a optat pentru Şcoala de Ofiţeri, iar ca armă, a ales Marina, fiind avansat la absolvire, în grad de sublocotenent (1883). A fost repartizat la Corpul Flotilei, unde a efectuat practica marinărească la bordul navei-şcoală Mircea, precum şi pe canoniera Griviţa.
În anul 1888, a fost desemnat să facă parte din echipajul care a adus crucişătorul Elisabeta din Anglia, de la Şantierul New Castle, până la Galaţi, iar în acelaşi an, la 1 iulie, ofiţerul a fost avansat în grad de căpitan şi i s-a încredinţat comanda remorcherului România.
Următoarea comandă deţinută de ofiţer, a fost cea a navei-şcoală Mircea, pe care a condus-o în marşuri de navigaţie atât pe Marea Neagră, cât şi pe Marmara şi Egee. Pe timpul acestor marşuri, au fost efectuate măsurători şi sondaje necesare determinării coastei şi a adâncimilor, sub comanda locotenent-comandorului Al. Cătuneanu (a fost avansat în grad la 8 aprilie 1897). Datele primare au fost prelucrate de către ofiţeri, la bordul bricului Mircea, sub coordonarea lui Al. Cătuneanu, a cărui contribuţie la definitivarea hărţii a fost hotărâtoare.
A urmat tipărirea hărţii de către specialiştii Serviciului de Hidrografie al Ministerului Marinei Franceze. Aceasta a fost prezentată în cadrul Expoziţiei Universale de la Paris, din anul 1900, unde, datorită exactităţii şi ţinutei sale ştiinţifice deosebite, a fost medaliată cu aur. Astfel a fost răsplătită munca de pionierat şi competenţa ofiţerilor marinari români. Ulterior, harta a fost gravată pe o placă de aramă de către un cunoscut gravor francez, E. Delaune. În luna iunie 1904, au sosit în ţară 1000 de exemplare tipărite, însoţite de placa gravată. După această hartă s-a navigat până în anul 1952.
Menţionăm faptul că, în urma măsurătorilor hidrografice, realizate de echipa condusă de Alexandru Cătuneanu, a fost ridicat şi farul de aterizare de la Tuzla (în anul 1900), atât de necesar asigurării navigaţiei în această zonă, ştiut fiind faptul că datorită stâncilor aflate sub apă, este o zonă în care se odihnesc epave ale multor nave. Astăzi, el este cel mai vechi far de pe coasta românească aflat în funcţiune.
În anul 1898, ofiţerul a fost numit căpitan de port 1 la Constanţa, iar în anul următor i s-a încredinţat comanda bricului Mircea. În anul 1900 a fost numit comandant la Apărarea port-mine. Un an mai târziu, în calitate de comandant secund al crucişătorului Elisabeta, a efectuat cu acesta un marş de recunoaştere a coastelor asiatice ale Imperiului Otoman şi Bosforului. În următorii trei ani a condus portul Constanţa. În aprilie 1905 a fost mutat la Divizia de Dunăre.
Anul 1906 a însemnat avasarea ofiţerului în grad de căpitan-comandor, iar la 15 aprilie 1909 a fost numit comandant al crucişătorului Elisabeta. Din luna octombrie 1910, ofiţerul a fost mutat la Direcţia Marinei din cadrul Ministerului de Război, în funcţia de director, iar după patru ani a revenit în Marină, la Galaţi, fiind numit la comanda Diviziei de Dunăre. La organizarea de război a Marinei Militare, martie 1914, comandorul Al.Cătuneanu, fusese avansat în grad în anul 1911, a fost mutat la comanda Depozitelor Generale ale Marinei.
S-a stins din viaţă în cea mai mare tragedie feroviară din România, care a avut loc în gara Ciurea, judeţul Iaşi, în ziua de 31 decembrie 1916.
De-a lungul carierei sale, ofiţerul a fost decorat cu : Ordinul sârbesc Tacava, Ordinul Coroana României, clasa a V-a, în grad de Cavaler (1898), Ordinul Sf.Alexandru (Bulgaria) 1900, Semnul Serviciul Onorific de Aur pentru 25 de ani de serviciu (1904), Ordinul Steaua României, clasa a V-a, în grad de Cavaler (1906), Ordinul Coroana României, în grad de Ofiţer (1912), Ordinul Sf. Stanislas, în grad de Mare Ofiţer, cu placă (1912) şi Medalia Bărbăţie şi Credinţă, cl. I (1914).
În memoria sa, o navă de cercetări hidrografice a Direcţiei Hidrografice Maritime (DHM) îi poartă numeleprecum şi trei şalupe hidrografice, Cătuneanu 1, 2, 3, o sală breefing a DHM, precum şi un amfiteatru al Academiei Navale Mircea cel Bătrân.